Primul autobuz electric, achiziționat în cadrul proiectului “Achiziție de mijloace de transport public – autobuze electrice 12 m” marca SOR model NS 12 full electric, a ajuns, astăzi, la sediul S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești, urmând ca, săptămânal, până la începutul lunii august, să ajungă câte un autobuz, din lotul celor 9 autobuze incluse în proiect. Proiectul este finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 4 - Sprijinirea dezvoltării urbane durabile, Prioritatea de investiții 4e, Obiectivul specific 4.1 - Reducerea emisiilor de carbon în municipiile reședință de județ prin investiții bazate pe planurile de mobilitate urbană durabilă, în parteneriat cu MDLPA. În cadrul acestui proiect s-au achiziționat trei stații de încărcare rapidă și nouă stații de încărcare lentă, la această oră fiind montate, la Depoul T.C.E. Ploiești din strada Gheorghe Grigore Cantacuzino, cele 9 stații lente și una rapidă. Autobuzele vor fi date spre folosință operatorului S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești și vor circula pe traseele 2 și 2B - GARA  DE VEST – GARA DE SUD / HIPODROM. Firma care a câștigat licitația în valoare de 24.200.262,00 lei fără TVA este SOR Libchavyspol. s r.o (Cehia). Autobuzele electrice au o lungime de circa 12 metri, sunt dotate cu aer condiționat, sistem de supraveghere video interior/exterior, sisteme de informare călători, sistem de contabilizare număr de călători etc. Prin acest proiect, municipalitatea ploieșteană vine în întâmpinarea dorinței cetățenilor de înnoire și modernizare a parcului auto, în vederea optimizării condițiilor de călătorie cu mijloacele de transport în comun, în municipiul Ploiești.

Ploiestiul a depus o nouă solicitare de finanțare din fonduri europene, prin programul PNRR. Implementarea proiectului ”Managementul inteligent al intersecțiilor din Municipiul Ploiești”, pentru care a fost depusă cererea de finanțare, va contribui la fluidizarea circulației și la reducerea numărului de accidente, având ca scop descurajarea unui comportament agresiv în trafic, precum și reducerea numărului de incidente cauzate de încălcarea regulilor de circulație. În cadrul proiectului se va implementa un sistem video de monitorizare trafic și sistem ITS în cele mai importante intersecții din oraș și, totodată, a unor puncte de acces public și gratuit la internet wireless, pe teritoriul municipiului, precum și acces la servicii cloud. Finanțarea proiectului, în valoare de 1,2 milioane euro se va asigura din Componenta 10- Fondul Local, Investiția  I.1.2- Asigurarea infrastructurii pentru transportul verde ITS/ Alte infrastructuri TIC / PNRR 2022/C10 /I.1.2, componentă a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), gestionat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Fondurile europenevor acoperi, în totalitate, cheltuielile eligibile, iar proiectele propuse vor avea ca termen limită de realizare data de 30 iunie 2026.

Anii 60. România comunistă lansează Ara-Gaz, o soluție care a modernizat bucătăria la fel de revoluționar ca frigiderul, în anii 50. Un text publicat în acea perioadă arată în detaliu ce schimbări a produs acest gaz, care ulterior a dat numele mașinii de gătit. O lectură captivantă, recomandată de Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link).

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

În ultima vreme au apărut diverse reclame în cotidianele Capitalei, privind produsul „Ara-Gaz" şi arătându-se multiplele lui aplicări în viata de toate zilele. Sesizăndu-ne de acest fapt am făcut o anchetă atât asupra inventiei in sine cât şi asupra aplicări ei practice în gospodării. Rezultatele cercetărilor noastre sunt surprinzătoare. Şi cu drept cuvânt putem spune că „Ara-Gaz" va deveni foarte curând un auxiliar indispensabil pentru viata casnică. Fără să exagerăm, credem că el va înlocui în foarte scurtă vreme combustibilul primitiv pe care-l constitue lemnele de foc. Aplicările „Ara-Gaz" sunt multiple. Fiind un produs extras din gazele de sonde el este netoxic, nu produce explozii şi are o putere calorică enormă. În sfârşit „Ara-Gaz" este la îndemâna oricui, intrucât se găseşte in toate târgurile şi oraşele tării, unde se distribuie prin mici butelii elegante de oțel, vopsite într'o culoare plăcută ochiului, un albastru marin. Pentru un necunoscător, butelia — astfel cum e făcută — poate fi uşor considerată drept o mobilă oarecare, atunci când e plasată mai la vedere. Aplicările „Ara-Gaz" in viata casnică, astfel cum am arătat mai sus sunt vaeiate. El se întrebuintează în bucătărie, apoi pentru încălzitul băiei, pentru lavoar, bideu, etc. Cert este că trăim intr'o epocă cand confortul nu mai este un lux, ci o necesitate. Majoritatea caselor cari se construesc în Capitală sau in centrele mai importante din provincie sunt înzestrate cu încălzire centrală, baie, telefon, etc. În asemenea imprejurări lipsa „Ara-Gaz" constitue o nevoie adânc simtită, pentru că uşurează şi simplifică munca gospodinei. Dacă n'ar fi decăt să ne gândim la necazurile pe cari le produc în gospodăriile respective maşinile demodate de gătit, cari scot fum şi se încing ceiace face ca uneori toată munca de o zi a gospodinei să fie pierdută prin arderea bucatelor sau a prăjiturilor şi incă acesta ar fi un motiv suficient pentru ca „Ara-Gaz" să fie preferat.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Dar mai sunt şi multe alte inconveniente ce rezultă din întrebuintarea lemelor de foc la bucătărie. Intr'adevăr, acestea ocupă un loc destul de mare fără să mai pomenim de unele accidente cari se intămplă atăt la tăierea lemnelor cât şi la manipularea lor. Apoi, lemnele trebuesc aduse din pivnite, unde se depozitează de obiceiu. Odată cu ele pătrund în bucătărie şi de aici în restul casei, diferiti gândaci cari se strecoară cu uşurintă în vasele cu mâncăruri. Bineinteles nu trebuie uitat şi mirosul greu de mucegaiu pe care îl aduce în casă aceste lemne. Necazul gospodinei se intâmpl'ă să fie uneori şi mai mare, în special când servitoarea o părăseşte pe neaşteptate. Stăpâna casei va fi atunci obligată să care cu bratul lemnele din pivnită şi să le aducă în bucătărie respectivă, care de foarte multe ori se întămplă să fie la câteva etaje. Deci, "Ara-Gaz" înlocueşte într'o apreciabilă măsură munca servitoarei şi constitue un auxiliar nepretuit pentru gospodina care îl întrebuintează. Dacă mai punem la socoteală şi accidentele ce se produc cu diversele maşini de gătit, cari ard cu petrol sau benzină, accidente ce adeseori sunt mortale, se întelege odată mai mult căt de simtit se face „Ara-Gaz" in diferitele menajuri. „Ara-Gaz" se întrebuintează în bucătărie, fie pentru „rachaud"-uri, fie pentru maşini de gătit cu cuptor şi grătar. Un litru de apă fierbe în 4-5 minute, ceiace constitue un timp record, care niciodată nu poate fi atins prin întrebuintarea lemnelor de foc. Punerea în functiune a ,,Ara-Gaz" e simplă: se aprinde un chibrit şi se deschide robinetul arzătorului. „Ara-Gaz" este astfel imediat pus in functiune. Nu trebuesc sparte şi cărate lemnele, nu trebue întretinut focul sau de scos şi cărat cenuşa, etc. El nu supraincălzeşte bucătăria, este curat şi higienic, iar când se întrebuintează rational, mai ieftin decât lemnul. „Ara-Gaz" arde fără fum, fără miros, nu înegreşte vasele, deci uşurează munca gospodinei — iar fripturile făcute la grătar sunt delicioase.

Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

Astăzi, spunem și scriem "aragaz" acelui dispozitiv pentru gătit mâncare care funcționează cu gaz sau energie electrică. Textul de mai sus este din perioada în care "ara-gaz" se scria cu cratimă și definea combustibilul, iar dispozitivul pentru gătit mâncarea se numea "mașină de gătit".

Traseu Cross – 11.8 km

Traseu Semimaraton - 24 km

Traseul porneste de la baza Sportiva Cocorastii Mislii unde se afla linia de start a Subcarpati Trail Run, intr-o usoara urcare pe plaiul Goruna, avand in fata padurea Goruna si stejarii falnici, simbol al competitei. Dupa aproximativ 1.5 km facem stanga prin padure, intr-o usoara coborare, pana ajungem in DC133, unde o luam la drepta pentru inca 500m. La km 2 facem dreapta, parasind DC133, si urcam drumul forestier, pe culmea Chichira marcata cu punct albastru. Aici incepe prima urcare a traseului de Maraton ce se intinde pe o distanta de 2,3 km, unde strangem aproximativ 165 m diferenta de nivel. Toata aceasta portiune este comuna cu traseul de Maraton, respectiv Cros. Dupa ce ajungem pe culme unde ne bucuram de padurea de foioase, urmeaza coborarea continuand acelasi marcaj punct albastru, unde la aproximativ 5.5 km vom ajungem din nou in drumul principal DC133, unde facem stanga. In acest punct se despart traseele de cross si maraton, respectiv semimaraton. Traseul nostru continua pe DC133 aproximativ 500m, facem dreapta unde trece raul Doftanet, unde intram pe culmea Goagei, marcata cu triunghi albastru. Traseul nostru continua prin padure, pe drumul forestier, dupa care face dreapta pe marcaj triunghi albastru si urca pe o distanta de 2.2 km unde strangem 225 m diferenta de nivel. La inceput urcusul este sustinut, dupa care panta se mai domoleste. Parasim marcajul triunghi albastru si facem dreapta in continuarea culmei Goagei, pe o curba de nivel cu suisuri si coborasuri. La jumatatea culmei Goaga traseul face stanga in coborare catre localitate Bordeni, trecand pe langa o troita cu un loc de belvedere, unde vom gasi si un punct de alimentare. De aici mai parcurgem circa 500m, unde traseul nostru vireaza strans la dreapta catre a doua culme pe care urcam inapoi in culmea Goaga, la inceput pe o pasune, apoi printr-o padure de fag. Ajungand in culmea Goaga, facem stanga si traseul ne va scoate in drumul petrolier unde gasim urmatorul punct de alimentare si jumatatea traseului de semimaraton. De aici facem dreapta in coborare pe drumul petrolier, pe o distanta de aproximativ 3 km, si vom ajunge la intersectia cu DC133 unde facem dreapta, trecand raul Doftanet si vom intalni un nou punct de alimentare, aflat la km 17. Dupa ce ne-am revitalizat traseul nostru continua in stanga pe culmea Francului, fiind comun cu cel de cross si marcat cu triunghi albastru. Traseul urca sustinut pe o distanta de aproximativ 1,5 km unde strangem aproxmativ 180m diferenta de nivel. Dupa urcare pe culmea Francului, traseul nostru continua pe drumul forestier unde ne bucuram de padurea ce ne inconjoara si fiind asistati de marcajul triunghi albastru, in acelasi timp urcand si pe Culmea Caramidarilor pentru o frumoasa panorama. La aproximativ 19 km de la start, traseul incepe coborarea catre finish, initial prin padure, dupa care iese pe drum forester, flancat de un stufaris tanar de salcam si ajungem in poiana Goruna. De aici mai avem putin pana la final, traseul nostru urmand drumul spre izlaz, de unde vom vedea, pe drumul flancat de stejari seculari, linia de sosire unde te asteapta o binemeritata odihna si medalia de finisher a Subcarpati Trail Run.

Traseu Maraton - 43.5 km

Detalii pe https://subcarpatitrailrun.ro
 

1890. Alcoolismul făcea ravagii în România Mică (Transilvania încă aparținea Imperiului Austro-Ungar). Se vedea în toate sălile de tribunal din toată țara, dar mai ales în cârciumile de la periferiile Bucureștiului. Revoltat, un jurnalist scrie acest text care devine viral (în acele vremuri, "viral" însemna că este preluat și de alte publicații). Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link) îți propune această lectură captivantă.

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

Sînt mai multe otrăvuri cari vatămă şi strică unor părţi anume din corpul omenesc. Una e otrava care strică sângelui, alta muşchilor, alta măduvei, alta creerului şi aşă mai departe. Alcoolul este otrava minţii. Ea se găseşte in rachiuri. Se scie că creerul este compus în cea mai mare parte din materii grase şi alcoolul are o insuşire cu totul curioasă, de a fi atras de părţile grase ale corpului mai ales de creer. Prin firea, lui, alcoolul înghiţit, amestecându-se cu sângele se alipesce mai uşor de celulele creerului, le irită, le aţîţă şi le paraliseză. Alcoolul strică moralitatea şi sănătatea poporelor, nimicesce puterea de trai a oamenilor, aduce sărăcia, face să se imulţească crimele şi să se nască o mulțime de boli, pe cei bolnavi îi trintesce la pămint, incuibă nebunia, impinge la sinucidere, aţîţă la stricarea tinerimii, sfarmă iscusinţa meşteşugarului, stinge inteligenta omenescă, micşoreză puterea de muncă a individului, aduce stîrpiciunea şi face să descrască populatiunea. Prin alcool rasa se stinge, iar beţia, care pune pe om pe cea din urmă treaptă animală e ruşinea cea mai degradată care a putut vr'odată să lovească neamul omenesc.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Când omul e beat, slăbirea creerului începe de la părţile cele mai delicate, cari servă facultăţilor noastre mai alese. Mai intâi pierdem atenţiunea, judecata şi voinţa; in timpul beţiei nu putem urmări o idee puţin mai încurcată şi fără voinţa nostră ne facem indărătnici: încăpăţînarea beţivilor e vestită. Instinctele, patimele şi imaginaţiunea noastre sînt aţîţate de o dată. Se produce un desechilibru în tot corpul. Pentru patimi sîntem oameni mari, în timp ce mintea ne-a scăzut ca la copii. In starea beţiei pierdem orice măsură şi îndrăzneala îi ia locul; ne facem ambiţioşi, lăudăroşi, inchipuiţi, piedicile şi greutăţile dispar înaintea noastră, autoritatea şi disciplina o dăm dracului şi ne lăsăm seduși de ideile şi de îndemnurile nostre cele mai fără frîu şi fără rînduială. Fericirea şi entusiasmul se stinge repede. Furia, mânia şi violenţa urmă stării veseliei de o clipă. In cas când beţia nu este violentă apoi este tristă. Toate simţurile omului se întunecă sub înrîurirea otrăvii alcoolice şi dacă în primele momente starea lui se pare bună, după câtva timp începe a reda realitatea lucrurilor şi ideile cele mai negre il copleşesc şi de multe ori ideia de a se sinucide i se nasce în cap, pentru ca să curme odată pentru totd'a-una cu viaţa lui miserabilă. Mai întîiu bea ca să-şi producă oarecare veselie; veselia pe care o căută atâta neînfăţoşându-i-se, urmează a bea de durere, pînă în adever scapă de ea când sunt damblagiti. Reamintiţi negreşit cu toţii chipul beţivului: ochii nesiguri căutând aiuriţi în tote părţile, cu pleoapele îngreuiate, cu capul tremurând, cu vorba îngăimată şi d'abia ţinându-se pe piciore; nu trece multă vreme şi sărmanul om robit de patimei beţiei cade sdrobit, nesimţitor la lovituri, mişcături şi împunsâturi, nesimţitor nici la frig şi nici la căldură. Acestea sînt stările prin cari trece un om care e cuprins de patima alcoolică. Când alcoolicul ajunge în starea cea din urmă a beţiei, tot felul de vedenii încep a i se arătă şi nebunia îl cuprinde şi i se pare, că totâ lumea îi vrea reul, începe a vede spirite şi ideia de a se ucide se nasce repede în el. Nici o boală nu produce atâtea sinucideri, ca alcoolismul.

Articol apărut în mai 1890 în ziarul Albina. Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecințe, pentru evitarea stărilor psihice neplăcute. Consumul de alcool este determinat atât de dependența fizică, cât și dependența psihică.

Pentru cei mai tineri: orașul Brașov s-a numit, în anii 50, orașul Stalin. Fabrica DEZROBIREA menționată în titlul este fosta fabrică interbelică HESS, luând acest nume patriotic după naționalizarea comunistă. Ulterior, și cealaltă mare fabrică interbelică de dulciuri, Stollwerk, și-a schimbat numele  în Steaua Roșie, iar un an mai târziu, a intrat în componența Fabricii Dezrobirea. Reportajul care urmează a fost scris în anii 50 și arată din ce se făcea ciocolata comunistă. Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link) îți propune această lectură captivantă.

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

L-am rugat pe fovarăşui inginer-şef Gresz Carol şi pe tovarăşul Arvay losif de la fabrica de ciocolată „Dezrobirea" din Oraşul Stalin să povestească despre modul în care se fabrică acest produs. Așadar: cu florile lui roşii bogate şi cu fructele galbene, pomul de cacao formează un element decorativ al zonelor tropicale. El creşte până la o inălţime de 10--12 metri. Locul lui de origine este America Centrală, cuprinsă între 23 grade latitudine nordică şi 20 grade latitudine sudică, adică insulele Antile Mici, Mari, Cuba, Jamaica, Columbia, Guiana, Ecuador. Se disting două varietăţi de cacao: varietatea Criollo -- cacao nobilă care este aromată și varietatea Forastero sau de consum. Pentru producerea calităţilor fine de ciocolată şi praf de cacao se prelucrează în masă boabele varietăţii Criollo. Fructele pomului de cacao au o formă alungită, cu următoarele dimensiuni medii: 25 cm lungime, 10 cm diametru. Un fruct conţine circa 20--40 de boabe aşezate în cinci rânduri, de culoarea galben-roşiatică. După recoltare, boabele crude de cacao sint supuse fermentării in grămezi de un metru timp de 5-6 zile. Prin fermentare se distrug ţesuturile şi germenii, se oxidează substanţele tanante şi astfel se imbunatăţeşte aroma. În timpul fermentării, boabele de cacao sînt acoperite cu frunze de bananier și cocos, pentru evitarea circulației aerului. Fermentarea se termină când boabele de cacao capătă o culoare brună, de ciocolată. După această fermentare, boabele de cacao sint uscate la soare. Pe la sfîrşitul secolului a XVIII-lea fabricarea ciocolatelor se făcea exclusiv manual, ceea ce era foarte obositor. Boabele de cacao se sfărâmau în piulițe de fier şi tot acolo se amestecau cu zahăr și condimente. De atunci fabricarea s-a dezvoltat, iar astăzi se lucrează cu maşini moderne. Pentru fabricarea ciocolatei este nevoie ca din boabele de cacao să se obţlnă o pastă fină şi omogenă. Ca să se obţină o astfel do pastă, boabele de cacao trebuie să fie supuse unui anumit proces. Mai intâi ele vor fi depozitate într-un loc luminos și bine aerisit, apoi bine curăţile. Curăţirea boabelor face cu ajutorul unei maşini speciale, prevăzute cu perii care curăţă boabele de praf. Boabele astfel curăţite ajung pe două site suprapuse, care au rolul de a despărţi corpurile străine de boabe şi a le seleeţiona pe acestea după mărime. Boabele trec apoi printr-un cîmp magnetic, unde eventualele bucăţi de fier sint oprite. Mai departe boabele sînt prăjite, pentru a se accentua aroma și a se mai atenua gustul amar. Cu timpul, boabelor Ii se usucă coaja, uşurîndu-se în felul acesta descojirea de mai târziu. Calitatea ciocolatei depinde în mare măsură de felul în care s-a efectuat prăjirea. Aceasta trebuie făcută uniform. De aceea, în cuptor se introduc întodeauna boabe de acelaşi soi şi de aceeaşi mărime. Boabele prăjite sunt evacuate imediat din cuptor și răcite cu curent de aer. Dacă răcirea nu este suficient de rapidă, prăjirea continuă şi după evacuarea din cuptor. Aparatul cel mai bun pentru prăjirea boabelor de cacao se numeşte „Sirocco", denumire ce vine de la numele vîntului fierbinte care bîntuie prin  ţările sudice şi a fost dată aparatului deoarece el efectuează întregul proces de prăjire exclusiv cu aer supraîncălzit. Aparatui „Sirocco" este prevăzut cu un cîntar special și o sonerie care anunţă mod automat terminarea ciclului. Acest dispozitiv automal foarte se bazează pe faptul că boabele de cacao pierd prin prăjire 6-7% din greutatea lor. Cum prăjirea se face pe cîntar, acesta pune in funcțiune soneria după ce greutatea a scăzut cu cele 6-7 procente.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Boabele de cacao prăjite și răcite sînt măcinate și se obţine o masă care la o temperatură de 30 de grade devine curgăloare. În această stare se adaugă zahărul, care trebuie să se dizolve şi să se amestece cît mai intens cu putinţă. Măcinarea boabelor de cacao se face într-o moară inzestrată cu trei perechi de pietre suprapuse, care macină boabele foarte fin, fără să strice aroma şi gustul. Înainte ca boabele să fi ajuns în prima pereche de pietre, ele trec printr-un sfărîmător, iar de aici trec printre fiecare pereche de pietre, care le macină din ce ce mai fin. În timp s-a recurs la altă metodă, anume: în loc de moară cu trei perechi de pietre se intrebuinţează o moară combinată cu un sistem de valţuri. După ce masa de cacao a ajuns destul de moale, se amesteeă cu zahăr aşa-numitele „melanjoare". La fundul melanjorului se găseşte o piatră rotativă, iar deasupra sînt instalate pietrele alergătare, care se învirtesc în jurul axelor proprii. Atît piatra de bază cât și pietrele alergătoare sunt confecţionate din granit. Fiecare piatră rotativă are o axă, o pîrghie, cu ajutorul căreia poate fi despărţită de cealaltă piatră. Piatra de bază, care este rotativă, se incălzeşte repede printr-un sistem de ţevi montate dedesubt şi alimentate cu aburi. Masa de cacao trebuie amestecată aşa fel ca să rezulte o masă perfect omogenă. De aceea, fiecare categorie de ciocolată, chiar dacă se întrebuinţează pudră de zahăr, trebuie să treacă cel puţin de 3 ori printr-un sistem de valţuri. Acesta este compus din 3-5 valţuri egal dispuse, aşa fel încît să se roteaseă la turaţii diferile. Valţurile cu vitezele mai mari preiau masa de ciocolată de la cele cu viteze mai mici şi prin aceasta se realizează o amestecare și o omogenizare cît mai perfectă a masei. În trecut, valţurile au fost confecţionate din granit sau alte pietre naturale. Avînd in vedere insă că aceste pietre se găsese foarte rar in blocuri solide şi regulate, astăzi aceste valţuri se confecţionează din oţel. Valţurile din oțel mai au avantajul că au acelaşi grad de duritate pe toată suprafaţa nu prezintă acele neregularităţi pe care le prezintă pietrele naturale. Calităţile cele mai fine de ciocolată mai primesc un adaos de unt de cacao și se încă unui tralament special. Acest tratament se realizează eu ajutorul „Conebes". Maşina are o vană cu forma de scoică care frămîntă masa pe cale mecanică. Ciocolata tratată bine în valţuri şi maşina „Conches" se depozitează într-o încăpere specială apoi intră într-o maşină specială, denumită maşIna de temperare, unde se supune încă o dată unui tratament de frămîntare, devenind prin aceasta destul de omogenă şi ajungînd la temperatura necesară pentru turnarea în forme. Mare atenţie se acordă temperaturii formelor, care trebuie să fie exact aceeași ca temperatura la care se află ciocolata. Pentru turnarea în forme mai mici este necesară o temperatură de 27- 32°C. Vara, temperatura de este mai mică, iarna însă trebuie să fie ridicată. Aceste temperaturi se controlează cu termometrul, care se introduce în masa de ciocolată. Masa moale de ciocolată umple de regulă singură formele. Pentru ca această masă să intre în fiecare gol şi în fiecare curbură din formă şi pentru a se evita formarea de băşici din aer, masa de ciocolata se supune unui tratament de batere. După aceea formele umplute ajung pe o bandă combinată cu aparate de bătut şi de aici trec printr-un frigorifer. În ultimul timp se întrebuinţează in loc de mesele batante, bandele batante. Răceirea în frigorifer a formelor turnate este necesară pentru că ciocolata turnată în forme are o ruptură cu atît mai bună eu cât este răcită mai repede. După ce s-a răcit, ciocolata este scoasă din forme şi este supusă ultimelor operaţii de finisare, asortare, vopsire etc. Apoi este ambalată cât mai bine şi este trimisă in magazile de la dispoziţia cumpărătorilor.

Articol apărut în iunie 1956. Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

Fabrica Dezrobirea și-a schimbat în anii 60 numele în Cibo Și-a continuat activitatea până în 1989, iar după Revoluție fabrica a fost rebotezată Poiana. Din 1994 a fost privatizată, fiind preluată de americanii de la Kraft. Ultima ciocolată s-a produs la Brașov în 2009. În 2014 au fost demolate și halele, locul lor fiind luat de investiții imobiliare. Astăzi, ciocolata produsă la Brașov e doar istorie.

Prim-ministrul României, Nicolae-Ionel Ciucă, a efectuat, la 26 aprilie 2022, o vizită de lucru în Ucraina, la Kiev, pe parcursul căreia a fost însoțit de președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, și de ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu.

Premierul României a fost primit de președintele Volodimir Zelenski și a avut întrevederi cu prim-ministrul Ucrainei, Denys Shmyhal, și președintele Radei Supreme, Ruslan Stefanchuk.

Programul vizitei a inclus vizitarea localităților Borodianka și Irpin, din proximitatea capitalei Kiev, puternic afectate de agresiunea ilegală, neprovocată și nejustificată a Rusiei asupra Ucrainei. Prim-ministrul Ciucă a transmis un mesaj de condamnare în termenii cei mai fermi a invaziei ruse, a atrocităților umane și distrugerilor materiale, exprimând sprijinul României pentru derularea unei investigații internaționale pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de comiterea de crime internaționale, inclusiv prin contribuția financiară voluntară recentă, decisă de Guvernul României, către Fondul fiduciar al Curții Penale Internaționale.

În discuțiile cu oficialii ucraineni, prim-ministrul României a reiterat sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei și a prezentat măsurile de sprijin multidimensional pentru Ucraina și poporul ucrainean în contextul războiului, inclusiv pentru gestionarea celor peste 820 de mii de persoane refugiate care au trecut granița cu România. Premierul a evidențiat, astfel, numeroasele măsuri administrative adoptate încă de la începutul agresiunii ruse pentru permiterea accesului refugiaților ucraineni pe teritoriul național și asigurarea condițiilor necesare de protecție, precum crearea taberelor de refugiați, reglementarea accesului gratuit la servicii medicale, educaționale și de transport, precum și la piața muncii. Prim-ministrul Nicolae Ciucă a remarcat atitudinea de extraordinară compasiune și solidaritate ale poporului român cu poporul ucrainean, reflectată și prin volumul consistent al ajutoarelor umanitare livrate în Ucraina. Premierul a subliniat că România și-a asumat și un rol de intermediar în transferul ajutoarelor internaționale către Ucraina, prin intermediul hub-ului umanitar înființat la Suceava la 9 martie 2022, care a fost tranzitat până acum de 32 de convoaie umanitare cu 163 de camioane.

Prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă a analizat împreună cu oficialii ucraineni noi posibilități de sprijin pentru Ucraina.

Astfel, a fost examinată diminuarea efectelor negative ale războiului asupra economiei ucrainene, în particular în ce privește posibilitățile de realizare a exporturilor de cereale și produse de origine animală. Printre altele, premierul Ciuca a menționat, ca măsură concretă de sprijin, liberalizarea temporară de către România pe teritoriul național a transportului rutier de marfă efectuat de operatorii ucraineni începând cu 5 aprilie 2022, începerea reabilitării unei căi ferate cu ecartament larg în portul Galaţi pentru facilitarea accesului direct al garniturilor feroviare din Ucraina şi Republica Moldova şi scurtarea timpului de transbordare a mărfurilor, analizarea posibilității creșterii capacităților de tranzit prin punctele de trecere a frontierei comune și facilitarea extinsă a controlului sanitar-veterinar la aceste puncte, extinderea capacităților de preluare de mărfuri din Ucraina prin portul Constanța.

Premierul român a subliniat, totodată, importanța dezvoltării conectivității între România și Ucraina prin deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei, evidențiind rolul esențial jucat în prezent de punctul de trecere Iscaccea-Orlivka, deschis în 2020. De asemenea, o importanță deosebită a fost acordată analizării opțiunilor de valorificare a potențialului de cooperare în domeniul energetic.

Prim-ministrul României a subliniat faptul că România este disponibilă și interesată să participe substanțial la procesul de reconstrucție post-conflict a Ucrainei, în funcție de parametrii și prioritățile definite de autoritățile ucrainene, urmând a fi stabilit un dialog bilateral dedicat, concret pe acest subiect.

Pe palier bilateral, premierul Ciuca a transmis dorința avansării relației româno-ucrainene la un nivel superior, pornind de la potențialul de cooperare existent, interesele comune de securitate și solidaritatea între cele două popoare, manifestată cuprinzător, în mod concret, de la declanșarea agresiunii ruse. Prim-ministrul României a arătat că deschiderea și compasiunea poporului român față de semenii din Ucraina reprezintă nu numai imaginea atașamentului la valori comune, ci și un veritabil mandat pentru autoritățile celor două state de a îmbogăți și eleva relația bilaterală.

Premierul român a subliniat importanța celor două comunități înrudite, română în Ucraina și ucraineană în România, ca veritabile punți de legătură între cele două societăți și a remarcat comportamentul de buni cetățeni ai Ucrainei dovedit de etnicii români în timpul războiului, exprimând așteptarea ca, prin asigurarea deplină a respectării drepturilor identitare ale acestora, inclusiv a celor lingvistice, societatea ucraineană să devină mai puternică și coezivă.

Prim-ministrul Nicolae Ciucă a reiterat sprijinul ferm al României pentru aspirațiile Ucrainei de integrare în Uniunea Europeană și a transmis felicitări Kievului pentru transmiterea răspunsului la prima parte a chestionarului de aderare. Cu această ocazie, a menționat poziția României care a susținut constant ca Uniunea Europeană să ofere o perspectivă europeană Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei, care merită să facă parte din familia europeană.

Premierul Ciucă a discutat cu înalții oficiali ucraineni și cu privire la dosarul transnistrean, inclusiv în contextul ultimelor evoluții.

Toți interlocutorii ucraineni au mulțumit Guvernului României și cetățenilor români pentru sprijinul acordat în diverse domenii de interes direct pentru partea ucraineană și pentru solidaritatea manifestată, cu multă empatie, încă de la declanșarea agresiunii militare ruse. Aceștia au prezentat evoluțiile din teren ale confruntării militare și necesitățile de sprijin pe mai multe planuri. Au salutat și susținut disponibilitatea de a crea un nou profil partenerial, superior, pe toate dimensiunile, pentru relația bilaterală româno-ucraineană și au asigurat cu privire la respectarea drepturilor identitare ale etnicilor români

Un reportaj publicitar de acum 50 de ani arată că într-o podgorie de vinuri se lucra p timpul comuniștilor după aceleași principii ale performanței economice și productivității ca și astăzi. Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link) îți propune această lectură captivantă.

Prezenţa viţei de vie în partea cea mai de nord a Dobrogei, pe plaiurile şi dealurile ce se intind de la Isaccea, pînă Ia Tulcea, nu este o noutate. Monezi antice descoprite pe aceste meleaguri o atestă incă, dinaintea erei noastre, iar faima vinurilor era binecunoscută în secolele trecute. Dar, mai intîi, filoxera, apoi lipsa de organizare şi de cunoştinţe au dus treptat la pierderea vechiului renume. O pierdere temporară. Căci în ultimii doisprezece. ani, viile acestei zone au fost supuse unei adevărate reîntineriri şi vechea podgorie a început să renască. Semnalul l-a dat Intreprinderea agricolă de stat Niculiţel, care a trecut, din 1962, la o amplă acţiune de refacere a patrimoniului viticol local. Viile bătrine, neproductive, impestriţate de nenumărate soiuri, au fost înlocuite cu plantaţii care poartă puternic personalitatea acestei zone. Oameni pasionaţi, specialişti cu înaltă calificare au racordat tradiţia la tehnica modernă, cu rezultate concrete: producţii in continnă creştere: 15 100 kg de struguri la hectar, de pe 1 022 ha. „Unitatea noastră era pregătită pentru acest succes". Este nu numai părerea inginerului Nicolae Ifirtop, directorul întreprinderii, ci a fiecărui şef de fermă, a fiecărui lucrător. Ea reflectă o perfectă stăpînire a verigilor hotărâtoare ale productiei viticole, dirijată conştient către parametri programati ştiintific. Pregătirea recoltelor începe nu de la via intrată pe rod, ci odată cu plantarea şi chiar mai devreme, odata cu producerea materialului săditor pentru care unitatea are organizată o fermă specializată. Aici s-a stabilit şi se stabileşte in continuare pentru noile plantatii structura solurilor care asigură profilul actual și de perspectivă al unitătii. Directia de dezvoltare o imprimă soiurile cu traditie în zonă: Aligote, ca soi de bază iar alături de el Riesling Italian, Muscat Ottonel, Fetească. Sînt soiuri care, aşa cum s-a dovedit, valorifică la maximum microclimatul specific asigurat podgoriei de prezenta pădurilor şi băltilor. In ultimii ani, mai precis din 1971, unitatea a înființat un nou sistem viticol, la Tulcea, specializat în producerea vinurilor negre Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir. Faptul că materialul săditor s-a produs local — pentru un ritm anual de plantare de 50-100 ha, dar şi pentru nevoile unitătilor din zonă — a permis specialiştilor să asigure şi o selectie riguroasă.

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

S-au identificat astfel noi bio-tipuri ale soiului Aligote, trecîndu-se la inmultirea rapidă a celui mai productiv şi mai valoros din punct de vedere calitativ. Este un biotip caracterizat prin ciorchine aripat, bătut, cu boabe care la maturitate capătă o culoare ruginie, lipsit de gustul nedorit de frunză, caracteristic soiului, în alte podgorii. Preocupării pentru o cit mai bună şi economică structură a soiurilor, specialiştii de la Niculitel i-au suprapus atenţia pentru realizarea unor plantaţii specifice unei viticulturi moderne. S-a plantat deci, după organizarea teritoriului, în masiv, cu soiurile grupate in trupuri compacte, cu distante între rInduri, initial, de 1,80 m şi apoi de 2,20 m, care permit rnecanizarea lucrărilor şi deci executarea lor in perioadele cele mai favorabile. Că „recoltele de struguri se conduc din foarfecă" şi că trebuie „să stai de vorbă cu butucul" s-a confirmat şi la 1.A.S. Nici directorul, nici Gh. Saridache, inginerul şef, nu au uitat începuturile, cind nu se obtineau mai mult de 4 000-5 000 kg de struguri la hectar. S-a verificat atunci fiecare verigă agro-tehnică, iar corecturile aduse au dat roade. S-a intervenit, serios, in primul rind, în modul de executare a tăierilor care s-au adaptat potentialului fiecărui soi în parte. La soiul Fetească, unde erau favorizate creşterile buiace, s-a trecut la tăieri cu coarde de rod lăsate pe lemn de 2-3 ani şi la scăderea încărcăturii de la 70-80 de ochi 1a 50-60 de ochi. La Pinot Gris, tăierile clasice, cep-cordită, au fost înlocuite cu tăieri pe lemn bătrîn garnisit cu călăraşi. La Aligote, asigurarea unui număr mai mare de coarde de rod, dar mai scurte, avInd maximum 10-12 ochi, a avut rol hotărator în obtinerea productiilor din ultimii ani. Cu acest sistem, în anul trecut fermele Isaccea, Coandă, Cocoşu au obtinut, la soiul respectiv, în jur de 20.000 kg de struguri la hectar, cu un continut de zahăr de 180-220 gr. Iată însă că anul acesta „convorbirea cu butucul" a dus la alte concluzii. Lipsa acută de apă din sol a determinat o reevaluare a posibilitătilor de rodire, în funcţie de acest factor limitativ. Stabilirea incărcăturii optime a pus din nou în joc priceperea viticultorilor.  S-au examinat toate posibilitătile, s-au schimbat păreri şi s-a actionat diferenţiat de la parcelă la parcelă, de la sol la soi, dar peste tot încărcătura de coarde şi ochi a fost redusă fată de anii trecuti, cu asigurarea, bineinteles, a indeplinirii planului de productie. Şi, peste tot, directorul, inginerul şef, şefii de fermă, cu foarfeca în mână, au indrumat, concret, fiecare lucrător. Tăierile nu constituie singurul element determinant al succeselor obtinute de I.A.S. Niculitel. Lucrătorii întreprinderii se mindresc cu faptul că viile lor sint total lipsite de buruieni deşi nu se folosesc erbicide şi, mai ales, că au eliminat „dijmuirea" recoltei de boli sau dăunători. S-a încetătenit alci, la Niculitel, un sistem de lucru în ferrne care merită cunoscut şi extins.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Este vorba de concentrarea activităţii la un moment dat şi la o anumită lucrare — pe suprafete compacte, reprezentind un anumit trup şi soi. Se elimină astfel limitarea fortelor de muncă, mecanice sau manuale, cu avantajele evidente ce decurg din acest fapt: lucrările pot fi diferentiate în raport cu cerintele fiecărei parcele, ale fiecărui soi. Ele se execută mai rapid, creîndu-se front de muncă continuu, indrumarea şi supravegherea sînt mult înlesnite şi, ca urmare, calitatea ireproşabilă. Aşa s-a lucrat la arat, aşa s-au efectuat tăierile şi toate lucrările de intreţinere şi, mai ales, aşa s-a organizat recoltarea. Producţia de struguri a corespuns intrutotul acestui mod ştiinţific de desfăşurare a activităţii. Eforturile depuse de lucrâtorii intreprinderii nu sint unilaterale, ele nu vizează doar producţia de struguri în sine, ci realizarea ei cu mijioace cît mai economice, cu cheltuieli cît mai reduse. Acestui deziderat ii este subordonată o preocupare permanentă pe care o manifestă nu numai conducerea unităţii, ci fiecare fermă, fiecare lucrător în parte. S-a acţionat, în acest scop, şi anul trecut, pe multiple căi, iniţiativele dintr-un sector sau altul fiind transformate rapid în metode curente de 1ucru. Citeva rezultate concrete merită însă cunoscute.

• Economii de materiale: s-a înlocuit rafia cu deşeuri de fire cord, cu aceeaşi utilitate dar mai ieftine (anul acesta s-au mai procurat fibre de celofibră, parime uzate etc). Incredinţindu-se prepararea soluţiilor de stropit unui grup restrîns de lucrători, bine instruiţi şi transportindu-se organizat apa şi substanţele necesare în locuri special amenajate, s-au eliminat pierderile, altădată importante, de produse farmaceutice.
• Folosirea judicioasă a mijloacelor de lucru mecanice: tractoarele, grupate, se alimentează direct în cimp, ceea ce elimină drumurile în gol şi asigură economii de motorină. Anul trecut, deşi parcul de tractoare a fost folosit mai mult, în raport cu planul, cheltuieliie au scăzut cu 1,10 lei pe hectarul de arătură normală, rezultînd economii de peste 50 000 lei.
• Utilizarea forţei de muncă, efectiv timp de 10 ore, prin aprovizionarea centralizată, la timp, a fiecărui loc de activitate, cu tot ce este necesar desfăşurării procesului tehnologic. Aşa a fost posibilă, 1n fiecare etapă, executarea unui mare volurn de lucrări în perioadele de timp scurte impuse de cerinţele agrotehnicii viticole.

Insumate, toate aceste acţiuni s-au concretizat în rezultatele economice:  un preţ de cost, pe tona de struguri, cu 30% mai mic decit cel planificat, scăderea cheltuielilor la 1/000 de lei producţie-marfă cu 151lei și in final obţinerea a 14.5 milioane lei beneficii. Care a fost contribuţia oamenilor la obţinerea acestor nivele economice reiese din faptul că productivitatea muncii pe salariat a crescut cu 33.000 lei. Şi-a spus aici cuvintul nu numai modul general de organizare a intregii activităţi ci, direct, trecerea la retribuirea in acord global. Sistemul acesta a generat o puternică cointeresare din partea fiecărui lucrător. De aici — producţii suplimentare, de aici retribuire suplimentară — in total 1,48 milioane lei. Numărul fruntaşilor este mare. S-au evidenţiat insă în mod deosebit mecanizatorii si muncitorii Constantin Furtună, Ion Mocanu. Nicolae Gărvăneanu, Ştefan Bilea, Nicolae Jocu, Dumitru Fodim, Anghel Şerban si alţii care au contribuit direct şi substanţial la realizările intreprinderii. Inginerul Alexandru Hirtop e unul dintre aceştia. A venit In unitate în 1962, La terminarea facultăţii, împreună cu soţia sa Aurelia, şefa fermei de vinificaţie. A parcurs, înainte de a fi director, toate treptele ierarhice: brigadier, sef de secţie, inginer şef, muncind peste tot cu pasiune. Inginera Aurelia Hirtop a dat toamna trecută un adevărat examen de capacitate profesională şi 1-a trecut cu deosebit succes. O campanie de vinificare în condiţiile dublării aproape a producţiei de struguri nu era, desigur, un lucru uşor. S-a muncit însă organizat şi continuu: în două schimburi de cîte 12 ore, în toate zilele săptăminii. Se vinificau zilnic 400-450 de tone de struguri. Cîteva sute de transporturi care, bine organizate, nu au provocat nici stagnări, nici întârzieri. Ferma şi-a încheiat activitatea cu dublarea volumului de venituri planificate, cu înlocuirea dotaţiilor printr-un venit de 5 milioane de lei. Meritul întregului colectiv al unităţii este mai mult decît evident. Viitoarea producţie de struguri de la I.A.S. Niculiţel este în mâini bune. Lucrătorii unităţii nu-şi precupeţesc eforturile pentru a-şi menţine locul de fruntaşi, pentru ca noua faimă a podgoriei la care şi-au adus o contribuţie esenţială, să fie menţinută şi desăvIrşită.

Articol apărut în august 1977. Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

IAS Niculițel a fost privatizat în 1991. Numele actual este Via Viticola - Sarica Niculițel. Podgoria mai deține doar 383 de hectare și este deținută de 4 persoane fizice.